GS1 Sunrise 2027 în România: ce scanner și ce casă îți trebuie

Ce s-a stabilit pentru sfârșitul lui 2027

Ținta e scrisă în ghidul GS1 pentru coduri 2D la punctul de vânzare (2D Barcodes at Retail Point-of-Sale Implementation Guideline, versiunea 1.1.0), unde poartă numele „Ambition 2027”: scanarea la casă să poată citi și prelucra GTIN-ul din codurile liniare existente și din codurile 2D. Ghidul spune deschis că pentru asta e nevoie de actualizări de program și, unde casa nu are deja un cititor imager, de echipament nou. Tot acolo, trecerea e descrisă ca voluntară, pornită de industrie, nu ca o obligație legală.

Codul EAN-13 nu dispare. GS1 scrie că EAN/UPC și GS1 DataBar vor sta alături de codurile 2D cât timp mai sunt folosite. În perioada de tranziție produsul poartă ambele coduri: EAN-ul de acum și un cod 2D, așezat la cel mult 50 mm de centrul codului liniar. La această distanță, testele GS1 au arătat că o casă rapidă păstrează ritmul de 40–70 de produse pe minut. GTIN-ul produsului rămâne același; se schimbă doar felul în care e scris pe ambalaj.

În România, GS1 România confirmă pe pagina despre GS1 Digital Link că EAN-urile nu dispar în 2027 și că, din vara lui 2026, peste 50 de firme (producători, retaileri și furnizori de tehnologie) lucrează într-un proiect pilot la trecerea pe codurile QR GS1. Experiența pilotului va sta la baza unui ghid de bune practici pentru implementarea la nivel național.

După 2027 decide fiecare marcă. Ghidul GS1 prevede că, odată ce citirea 2D la casă devine generală, producătorul poate păstra ambele coduri, poate rămâne doar la EAN sau poate trece doar pe codul 2D. Pentru magazin, consecința e că vor apărea produse cu un singur cod 2D, pe care o casă care citește doar EAN nu le poate vinde decât tastând codul de mână. Primele pot fi chiar produsele magazinului: mărcile proprii și etichetele tipărite la raion pot trece direct pe un singur cod 2D, dacă toate casele și cântarele sunt pregătite.

Cele trei coduri 2D acceptate la casă

Ghidul GS1 numește exact trei coduri 2D pentru vânzarea în retail. Două conțin o adresă web în format GS1 Digital Link (QR și Data Matrix), iar al treilea, GS1 DataMatrix, conține un șir de date GS1 fără adresă web, la fel ca un cod GS1-128 de pe un bax. Un cod QR obișnuit, care trimite doar spre site-ul producătorului, nu e un cod GS1, iar casa nu are ce face cu el. GS1 România subliniază același lucru: nu orice cod QR este GS1 Digital Link.

Exemplele folosesc GTIN-ul și domeniul fictiv din documentele GS1 (marca de test Dal Giardino). În realitate, domeniul din adresă e al producătorului, pentru că GS1 recomandă mărcilor să-și folosească propriul domeniu. De aceea programul casei nu poate recunoaște un cod GS1 Digital Link după domeniu, ci după structura căii: /01/ urmat de 14 cifre. Identificatorul de simbologie (cele trei caractere de tipul ]d2, pe care cititorul le poate trimite înaintea datelor) îi spune programului ce fel de cod a fost citit. Sintaxa adreselor e descrisă în standardul GS1 Digital Link URI Syntax, iar la casă ghidul cere forma necomprimată a adresei.

Familiile de coduri și locul în care apare fiecare (EAN-13 pe produse, GS1-128 pe paleți, DataMatrix pe medicamente) sunt explicate în ghidul despre tipurile de coduri de bare. Aici contează doar ce ajunge din cod în programul de la casă.

Drumul codului de la cititor la bon

Ghidul GS1 recomandă ca partea grea să o facă cititorul: el recunoaște codul 2D, transformă adresa GS1 Digital Link în șirul de date GS1 obișnuit și trimite programului un format pe care acesta îl cunoaște deja. Motivul ține de piață: există mii de programe de vânzare, iar dacă fiecare ar trebui să învețe adresele web, trecerea ar dura ani. Pentru conversie, industria a convenit trei moduri de lucru ale cititorului.

Exemplul din ghid arată concret conversia. Din codul QR cu adresa https://id.dalgiardino.com/01/09506000134352/10/ABC?17=231231, în modul 2 cititorul trimite 010950600013435210ABC[GS]17231231, unde [GS] e un caracter invizibil, despre care e vorba în secțiunea următoare. Programul primește deci exact ce ar fi primit de la un GS1 DataMatrix cu aceleași date: GTIN-ul 09506000134352, lotul ABC și data de expirare 31.12.2023.

Al doilea lucru pe care ghidul îl cere explicit privește produsele cu două coduri. Dacă pe ambalaj sunt un EAN și un cod 2D cu același GTIN, sistemul trebuie să înregistreze o singură vânzare, iar cititorul să dea un singur bip. GS1 avertizează că, altfel, apar tranzacții nedorite. Un cititor de prezentare care vede ambele coduri în aceeași trecere poate pune produsul de două ori pe bon dacă nu e setat corect, așa că acesta e primul test de făcut pe o casă.

Când cititorul nu poate primi modurile de mai sus, ghidul prevede o soluție de rezervă: o bibliotecă intermediară (middleware) instalată în sistemul casei, care face conversia în locul cititorului. Asta mută lucrul la furnizorul programului, nu îl elimină.

Separatorul GS, modul tastatură și GTIN-ul pe 14 cifre

În șirul de date GS1, unele câmpuri au lungime fixă, iar programul știe singur unde se termină: GTIN-ul (01) are 14 cifre, data de expirare (17) are 6 cifre. Altele au lungime variabilă: lotul (10) și numărul de serie (21) au până la 20 de caractere. După un câmp variabil urmat de alt câmp, codul conține un caracter de control, FNC1, pe care cititorul îl transmite ca GS (cod ASCII 29, 1D în hexazecimal). Fără el, șirul 10ABC17231231 se citește ca lotul ABC17231231, fără nicio dată de expirare.

Problema apare la modul tastatură pe USB (HID), cel mai folosit la casele mici, pentru că GS nu are tastă. După cititor și program, caracterul se pierde, apare ca un semn ciudat sau declanșează o comandă în program. Ieșirile sunt acestea:

• Înlocuirea în cititor. Unii producători permit înlocuirea lui GS cu o tastă aleasă. La Zebra opțiunea se numește FN1 Substitution, e dezactivată din fabrică, iar valoarea implicită de înlocuire este tasta Enter, adică exact tasta care, la casă, trimite codul spre căutare înainte să se termine. Ghidul de programare Zebra DS2208 descrie opțiunea pentru codurile GS1-128; verifică pe modelul tău dacă se aplică și codurilor 2D.
• O interfață care transmite caracterul neatins. USB COM (port serial virtual) sau driverele pentru POS (OPOS, JavaPOS) trimit datele ca șir de octeți, fără să treacă prin tastatură. Diferențele dintre interfețe sunt explicate în ghidul de alegere a cititorului de coduri de bare.
• Un caracter convenit cu programul. Cititorul pune în locul lui GS un semn pe care programul de vânzare îl recunoaște ca separator.

A doua capcană ține de adresele GS1 Digital Link. Dacă cititorul trimite adresa întreagă ca tastatură, ea conține „/”, „?”, „=” și „:”, adică tocmai semnele care ies greșit când aspectul tastaturii setat în cititor diferă de cel din Windows. Chiar trimisă corect, adresa ajunge în câmpul de căutare al casei ca text, iar programul are nevoie de o funcție separată ca s-o descompună. Pentru o casă care primește codul ca tastatură, conversia făcută în cititor (modul 1 sau 2) e varianta mai sigură. La tablete și telefoane, modul tastatură are și alte particularități, descrise în articolul despre scanarea cu telefonul sau cu un scanner.

A treia ține de baza de produse. În codurile 2D, GTIN-ul are mereu 14 cifre, completate cu zerouri în față: un EAN-13 care începe cu 594 devine 0594 urmat de celelalte cifre. Ghidul GS1 cere ca orice sistem de retail să poată lucra cu GTIN-13, GTIN-12 și GTIN-8, iar codurile 2D le poartă în această formă de 14 cifre. Dacă programul ține codurile pe 13 cifre, fie ignoră la căutare zeroul din față, fie își trece baza pe 14 cifre. Verificarea durează un minut: scanează același produs o dată pe EAN și o dată pe codul 2D și compară ce ajunge în program.

Ce trebuie să știe programul de vânzare

Pentru termenul din 2027 ajunge ca programul să primească GTIN-ul și să găsească produsul. Ce face cu restul datelor ține de ce vrea magazinul să câștige din codurile 2D. Ghidul GS1 recomandă ca, odată cu actualizarea, programul să învețe toți identificatorii de aplicație folosiți în retail, chiar dacă la început doar păstrează datele, fără să le folosească. Identificatorii pe care îi întâlnește cel mai des o casă sunt aceștia:

Ghidul dă câteva exemple de folosire. Data de expirare citită din cod poate opri vânzarea direct la casă: casierul anunță clientul și cere alt produs, iar oprirea se înregistrează și poate porni verificarea stocului rămas. La etichetele tipărite în magazin (mezeluri, brutărie, gata gătite), data de producție sau de expirare pusă în cod poate declanșa singură reducerea de preț. Lotul citit când marfa iese din depozit pe raft permite găsirea rapidă a produselor la o retragere țintită, în loc să fie scos de la vânzare tot sortimentul.

Produsele cântărite au astăzi, de obicei, coduri cu circulație restrânsă (RCN), care încep cu 2 și sunt tipărite de cântar. Ghidul GS1 discută trecerea de la ele la GTIN plus greutate și preț în codul 2D, dar nu o pune printre condițiile pentru 2027. Etichetele de cântar de acum pot rămâne cum sunt.

Dacă cititorul e legat direct la o casă de marcat fiscală care își ține singură lista de produse, fără calculator, întreabă furnizorul casei ce lungime de cod acceptă și dacă poate primi GTIN-ul extras din codurile 2D. Pentru o astfel de casă, modul 1, în care cititorul trimite doar GTIN-ul, e varianta cea mai sigură.

Pentru teste, GS1 publică un set de coduri de probă (2D Barcodes in Retail Test Suite), cu ajutorul căruia se poate verifica ce citește cititorul și ce înțelege programul. Testul se face pe casa reală, cu programul și setările din magazin, nu pe un calculator de birou.

Cititoare pregătite pentru 2D și setările lor

Cititoarele laser 1D și cele cu imager liniar nu citesc coduri 2D, deci la ele nu există actualizare care să ajute. Nici orice imager 2D nu e însă pregătit automat: ghidul GS1 avertizează că nu toate cititoarele imager pot primi modurile de lucru descrise mai sus. GS1 ține o listă cu stadiul pregătirii pentru 2D, actualizată ultima oară pe 8 octombrie 2026, în care producătorii își declară modelele: disponibil deja (trebuie doar activat), disponibil cu actualizare de program, în dezvoltare sau imposibil. La cititoare, pe listă sunt Newland, Honeywell, Datalogic, Zebra, Keyence și TSC; cititoarele Honeywell vin acum de la Brady (fost Honeywell).

După criteriile GS1, un cititor complet pregătit pentru 2027 citește toate cele trei coduri 2D, inclusiv în varianta inversată (deschis pe fond închis), dă rezultatul în mai puțin de 300 ms la cititoarele încorporate în tejghea și în mai puțin de 500 ms la cele de prezentare și de mână, poate fi setat să trimită doar GTIN-ul sau GTIN-ul cu datele suplimentare și suportă toate cele trei moduri.

Un exemplu concret arată de ce contează setările. În ghidul de programare al cititorului Zebra DS2208, ediția din octombrie 2025, Zebra a adăugat parametrii pentru GS1 Digital Link. Opțiunea e dezactivată din fabrică, iar după activare pornește în modul 1 (doar GTIN). Se pot alege și modul 2, cu prioritate pentru codul 2D, sau modul 3, cu un timp implicit de 200 ms în care cititorul caută codul 2D. Tot din fabrică sunt dezactivate opțiunile GS1 Data Matrix și GS1 QR. Setările se fac scanând codurile de configurare din ghid sau din programul gratuit 123Scan, iar un cititor mai vechi poate avea nevoie întâi de firmware nou. La alte mărci, caută în ghidul de programare al modelului un parametru pentru GS1 Digital Link; dacă lipsește, conversia rămâne în sarcina programului de vânzare.

În magazin, toate modelele din cititoarele 2D cu fir sunt imagere 2D, de la Zebra DS2208 în kit cu stand și Honeywell Voyager 1470g până la Datalogic QuickScan QD2500 și Newland HR23 Dorada. Pentru casele cu flux mare sunt cititoarele fixe de masă, ca Zebra DS9308 sau Datalogic Magellan 3600VSi; atenție însă la Honeywell QuantumT 3580 din aceeași categorie, care e laser 1D și nu citește coduri 2D. În cititoarele fără fir, majoritatea sunt 2D, dar câteva sunt 1D (Honeywell Voyager 1202g, Datalogic QuickScan QBT2131, Newland HR15 Wahoo). Înainte de a comanda mai multe bucăți, caută modelul în lista GS1 și verifică la producător versiunea de firmware necesară.

Ce câștigă magazinul și în ce ritm

Termenul din 2027 privește doar citirea GTIN-ului. GS1 US, organizația GS1 din Statele Unite, scrie pe pagina dedicată Sunrise 2027 că nu e nevoie ca toate posibilitățile codurilor 2D să fie folosite până atunci și propune trei etape. Pentru retaileri, prima e montarea unor cititoare pregătite pentru Sunrise, care extrag GTIN-ul la casă. A doua e trecerea mărcilor proprii pe coduri 2D. A treia e folosirea datelor în procesele interne: siguranța produselor, trasabilitatea și gestiunea stocului.

Câștigurile din secțiunea despre programul de vânzare (oprirea produselor expirate, retragerile pe lot, reducerile după dată) cer toate modul 2 în cititor și un program care chiar lucrează cu datele primite. Etapa a doua e cea mai la îndemână pentru un magazin cu mărci proprii sau cu etichete tipărite la raion, pentru că acolo magazinul hotărăște și ce cod se tipărește, și ce citesc casele. Dacă o parte din case nu e încă pregătită, ghidul GS1 arată că magazinul poate rămâne pe codul liniar, fără să pună două coduri pe etichetă, până când toate casele pot citi 2D.

Ce tipărește producătorul și cu ce echipament

Pentru producător, Sunrise 2027 începe cu datele, nu cu imprimanta. Hotărăște întâi ce intră în cod: GTIN-ul e obligatoriu, iar lotul și data de expirare au sens dacă le tipărești deja pe ambalaj. Apoi alege codul. QR cu GS1 Digital Link servește și casei, și clientului care îl scanează cu telefonul, cu condiția ca adresa să ducă la o pagină reală. GS1 DataMatrix nu conține adresă web, deci servește doar lanțului de aprovizionare și casei, așa cum se folosește de ani de zile pe medicamente. Adresa GS1 Digital Link folosește domeniul mărcii și se scrie în forma necomprimată.

Mărimea codului nu se alege după ochi. Pentru produsele scanate la casă, specificațiile generale GS1 dau valorile din tabel, preluate în ghidul pentru retail:

Modulul e pătrățelul de bază al codului 2D. GS1 l-a stabilit cu circa 50% mai mare decât bara cea mai îngustă a unui cod liniar, ca un cod 2D să se citească la casă la fel de sigur ca un EAN. Notația 1,5/12/660 înseamnă nota de calitate minimă 1,5 pe scara ISO de la 0 la 4, măsurată cu o deschidere de 12 miimi de inch (circa 0,3 mm) și cu lumină roșie de 660 nm. Când codul 2D e singurul cod de pe ambalaj, lângă el se tipărește în clar GTIN-ul, pe 14 cifre.

La imprimantele de etichete termice, latura modulului iese dintr-un număr întreg de puncte ale capului, așa că rezoluția decide ce mărimi sunt posibile. Ghidul GS1 nu cere o anumită rezoluție, dar cere potrivirea ei cu mărimea modulului. Calculul arată așa:

• 203 dpi: un punct are 0,125 mm. Modulul poate avea 4–7 puncte, adică 0,50–0,88 mm; cel mai mic modul conform e de 0,50 mm, pentru că 3 puncte (0,375 mm) sunt sub minim.
• 300 dpi: un punct are 0,085 mm. Modulul poate avea 5–11 puncte, adică 0,42–0,93 mm, deci codul poate fi cu circa 15% mai mic decât la 203 dpi.
• 600 dpi: un punct are 0,042 mm, iar pașii sunt atât de fini încât aproape orice mărime din interval e posibilă.

Un exemplu: o adresă GS1 Digital Link de circa 55 de caractere, cu GTIN, un lot de 6 caractere și data de expirare, intră de obicei, la nivelul de corecție a erorilor M, într-un QR de 33 × 33 de module. Cu zona liberă de 4 module pe fiecare parte, codul ocupă 41 de module pe latură: 20,5 mm la 203 dpi (4 puncte pe modul) și circa 17,4 mm la 300 dpi (5 puncte pe modul). Pe o etichetă mică de cântar sau pe o fiolă, diferența de 3 mm contează, la fel ca textul de 14 cifre de lângă cod, care la 300 dpi iese mai clar. În magazin, imprimantele de 300 dpi sunt printre imprimantele de etichete, de la Zebra ZD421t și TSC TE310 până la modelele industriale Zebra ZT510 și Citizen CL-S703III; cum se alege restul (metodă de tipărire, lățime, volum) e explicat în ghidul de alegere a imprimantei de etichete.

Ghidul GS1 notează pentru transfer termic și termic direct o viteză de cel mult 45 m/min pentru coduri 2D de calitate ridicată (nota 3–4) și recomandă ribonul după suport: ceară pentru hârtie, în interior și pe termen scurt, ceară-rășină pentru etichete care suportă umezeală și frecare, rășină pentru folie și textile. Un cititor care citește codul nu dovedește că acesta e conform. Calitatea se măsoară cu un verificator, care dă nota după ISO și controlează structura datelor; pe lista GS1 de pregătire pentru 2D, la verificatoare apar REA, Omron și Axicon.

Pe liniile de producție, unde codul se tipărește direct pe ambalaj, ghidul GS1 compară tehnologiile: jetul de cerneală continuu (CIJ) lucrează la 60–180 dpi și dă coduri 2D de calitate medie (nota 2–3) până la circa 45 m/min, iar jetul de cerneală termic (TIJ) lucrează la 300, 600 sau 1.200 dpi, cu nota 3–4 și până la 60 m/min, pe suprafețe plane. Pentru acest tip de marcare, IMARK SISTEM, firma care operează ADC Store și partener GS1 Solution Provider Gold 2026, are o pagină despre coduri 2D GS1 Digital Link pe linia de producție.

Ordinea pașilor pentru un magazin

Ordinea contează, pentru că fiecare răspuns îl pregătește pe următorul. Cine cumpără întâi cititoare și abia apoi întreabă de program riscă să aibă cititoare noi care trimit date pe care casa nu le înțelege.

1. Fă lista caselor: pentru fiecare, modelul cititorului (laser, imager liniar sau imager 2D), legătura (USB tastatură, USB COM, RS-232) și programul de vânzare, cu versiunea lui.
2. Întreabă furnizorul programului dacă primește GTIN-ul din GS1 DataMatrix și din codurile GS1 Digital Link, în ce formă (13 sau 14 cifre, șir GS1, adresă web) și ce face cu lotul și cu data de expirare.
3. Caută fiecare model de cititor în lista GS1 de pregătire pentru 2D și în ghidul lui de programare. Laserele 1D și imagerele liniare se înlocuiesc cu imagere 2D; la imagerele 2D vezi dacă trebuie doar activate sau și actualizate.
4. Actualizează firmware-ul și activează citirea GS1 DataMatrix, GS1 QR și conversia GS1 Digital Link. Alege modul 1 dacă programul lucrează doar cu GTIN și modul 2 dacă folosește lotul și data.
5. Rezolvă separatorul GS: înlocuirea în cititor, o interfață USB COM sau OPOS ori un caracter convenit cu furnizorul programului.
6. Testează pe o singură casă: un EAN-13; același produs citit pe codul 2D; un GS1 DataMatrix în care lotul stă înaintea datei; un QR obișnuit, care nu are voie să adauge nimic pe bon; un produs cu ambele coduri ținut în fața cititorului de prezentare, la care rezultatul corect e o singură vânzare și un singur bip. Folosește și setul de coduri de test GS1.
7. După ce testul trece, extinde setările la celelalte case și la cântare, apoi stabilește cu furnizorii de marfă și cu cei care tipăresc etichetele din magazin ce coduri vor apărea pe produse și de când.

Pentru alegerea modelelor, toate cititoarele, grupate pe tipuri, sunt în categoria cititoare de coduri de bare.