Tipuri de coduri de bare: EAN-13, Code 128, QR și DataMatrix

Coduri 1D și coduri 2D

Un cod 1D păstrează informația într-un singur rând de bare și spații de lățimi diferite. Un cod 2D o păstrează pe ambele axe, în pătrățele numite module sau în mai multe rânduri suprapuse.

Diferența are urmări practice. Un cod liniar crește în lungime cu fiecare caracter adăugat, așa că ține de obicei doar o cheie, de exemplu numărul produsului, iar restul informației stă în baza de date a magazinului. Un cod 2D poate purta datele propriu-zise: lotul, data de expirare, numărul de serie sau o adresă web, pe o suprafață de câțiva milimetri.

Codurile 2D au și corecție de erori. Un cod QR la nivelul H își poate reface aproximativ 30% din date dacă e zgâriat sau pătat. Codurile 1D au, în cel mai bun caz, o cifră de control care spune doar dacă citirea e corectă.

În fișele tehnice vei vedea densitatea codului exprimată în mil. Un mil e a mia parte dintr-un inch, adică 0,0254 mm, și arată lățimea celei mai subțiri bare sau a celui mai mic modul. Un EAN de 13 mil e un cod obișnuit de raft; un DataMatrix de 5 mil e deja un cod mic, pentru care îți trebuie un cititor de înaltă densitate.

EAN-13 și ce înseamnă cifrele lui

EAN-13 este codul liniar de pe produsele vândute în magazine, în Europa și în aproape toată lumea. Cele 13 cifre formează un GTIN-13, adică numărul unic al produsului în sistemul GS1.

Primele cifre sunt prefixul organizației GS1 care a alocat codul: 594 pentru codurile alocate de GS1 România. Urmează numărul firmei, numărul produsului și, la final, o cifră de control calculată din celelalte 12. Prefixul nu arată țara în care s-a fabricat produsul. GS1 precizează explicit că prefixele nu identifică țara de origine, pentru că o firmă înregistrată în România poate produce oriunde.

Din aceeași familie fac parte UPC-A, varianta cu 12 cifre folosită în America de Nord, și EAN-8, pentru ambalajele prea mici pentru un EAN-13. Pe cutiile de carton ondulat apare ITF-14, cu 14 cifre (GTIN-14), care se tipărește bine direct pe carton. Orice cititor de casă citește EAN-13 și UPC-A deopotrivă.

Cum obții coduri EAN de la GS1 România

Numerele cu prefixul 594 le alocă doar GS1 România. Pe pagina de coduri GS1 România ai două variante:

• Coduri individuale (CLB), pentru firmele cu puține produse: contul se deschide pe platforma coduri.gs1.ro, iar codurile se plătesc online, o singură dată, și se generează imediat.
• Licența GS1 anuală, pentru portofolii mai mari: se completează cererea de înscriere și se semnează electronic contractul de licență; după plata facturii primești acces în platforma CODALOC, unde administrezi codurile produselor, ale baxurilor și ale paleților.

Dacă vinzi pe Amazon, GS1 România atrage atenția că, pentru acest canal, codurile individuale nu sunt potrivite și îți trebuie licența. Simbolul poate fi desenat de orice program de etichete, dar numărul GTIN trebuie alocat de GS1, altfel nu e garantat unic. Verifică tarifele actuale direct pe gs1.ro și evită numerele cumpărate de pe site-uri care revând coduri: unicitatea lor nu e garantată, iar un retailer poate refuza produsul.

Code 128 și GS1-128 pe paleți și colete

Code 128 este codul liniar pentru etichete logistice și interne, pentru că acceptă litere, cifre și semne, iar cifrele le împachetează câte două într-un caracter. Un număr lung rămâne astfel scurt pe etichetă.

GS1-128 este un Code 128 cu un caracter special (FNC1) la început și cu date grupate după identificatori de aplicație, cifrele dintre paranteze de sub cod. Fiecare identificator spune ce urmează. Cei mai des întâlniți, conform listei oficiale GS1 de identificatori:

• (00): SSCC, numărul de 18 cifre al paletului sau al coletului;
• (01): GTIN-ul produsului, iar (02): GTIN-ul produselor din interiorul unității;
• (10): lotul, până la 20 de caractere;
• (15) și (17): data minimă de valabilitate și data de expirare, câte 6 cifre;
• (37): numărul de bucăți, iar (3103): greutatea netă în kilograme.

Pe eticheta logistică a unui palet, la recepție, operatorul scanează un singur cod și programul de gestiune a depozitului află ce produs a sosit, din ce lot, câte bucăți și până când e valabil. Code 128 simplu, fără identificatori GS1, apare pe etichetele de expediere, pe documente și pe etichetele interne de locație. Mai rar apare Code 39, un cod mai vechi și mai puțin dens, care acceptă doar majuscule, cifre și câteva semne; se mai folosește în industrie și în sisteme mai vechi.

Codul QR și GS1 Digital Link

Alege QR când cel care scanează e clientul, cu telefonul, sau când vrei să pui o adresă web ori un text mai lung pe o suprafață mică. Telefoanele îl recunosc direct din aplicația de cameră.

Codul QR a fost lansat în 1994 de DENSO WAVE, care a publicat specificația ca oricine să-l poată folosi liber; astăzi e standardizat ca ISO/IEC 18004. Are 40 de versiuni, de la 21 × 21 la 177 × 177 de module, și ține cel mult 7.089 de cifre sau 4.296 de caractere alfanumerice. Nivelul de corecție se alege la generare: L reface aproximativ 7% din date, M 15%, Q 25%, iar H 30%, după pagina de standardizare QR. Un nivel mai mare înseamnă un cod mai mare pentru aceleași date.

QR intră acum și pe ambalaje. Prin GS1 Digital Link, același cod QR conține GTIN-ul produsului și o adresă web, așa că servește atât casei de marcat, cât și clientului. GS1 România scrie că retailul se pregătește, prin inițiativa Sunrise 2027, să accepte coduri 2D GS1 la casă și că peste 50 de firme românești lucrează la trecerea pe coduri QR GS1, începând din vara lui 2026. Dacă alegi acum un cititor pentru casă, ia unul 2D.

DataMatrix pe medicamente și piese mici

Pentru că legislația europeană o cere. De la 9 februarie 2019, majoritatea medicamentelor eliberate pe bază de rețetă în Uniunea Europeană, inclusiv în România, poartă un identificator unic codificat într-un cod DataMatrix.

Regulamentul delegat (UE) 2016/161 stabilește conținutul: codul produsului, un număr de serie aleatoriu de cel mult 20 de caractere, un număr național de rambursare acolo unde statul îl cere, lotul și data de expirare. Codul trebuie să fie un DataMatrix cu corecție de erori cel puțin egală cu ECC200. În practică, producătorii folosesc GS1 DataMatrix, cu aceiași identificatori ca la GS1-128: (01), (21), (10) și (17). Farmacia scanează cutia la eliberare, iar sistemul de verificare confirmă că acel număr de serie e autentic și n-a mai fost eliberat.

În afara farmaciilor, DataMatrix apare pe piese electronice și componente mici, pentru că încape în câțiva milimetri pătrați. Poate fi pătrat sau dreptunghiular și ține până la 3.116 cifre. În industrie se marchează și direct pe metal, cu laser sau prin micro-percuție (marcare directă pe piesă, DPM); pentru astfel de coduri îți trebuie un cititor cu iluminare specială pentru DPM, nu unul obișnuit de raft. Și telefonul poate citi DataMatrix, cu o aplicație care îl recunoaște (biblioteca Google ML Kit, folosită de multe aplicații Android și iOS, îl citește), dar pentru coduri foarte mici sau pentru sute de scanări pe zi un imager 2D dedicat e mai sigur.

PDF417, codul cu mai multe rânduri

PDF417 este un cod format din mai multe rânduri suprapuse, folosit acolo unde datele trebuie citite fără acces la o bază de date: cărți de îmbarcare, unele acte de identitate și permise de conducere din alte țări, documente de transport.

Un singur simbol ține peste o mie de caractere, iar standardul este ISO/IEC 15438. Arată ca un cod liniar lățit, dar majoritatea cititoarelor laser 1D nu îl citesc: alege un imager 2D. Pe telefon, PDF417 e și cel mai pretențios: biblioteca de scanare Google ML Kit recomandă imagini de cel puțin 1.156 de pixeli lățime pentru el.

Toate codurile, într-un tabel

Tabelul de mai jos pune alături codurile pe care le întâlnești cel mai des în comerț și logistică, cu capacitatea și cititorul minim pentru fiecare.

Ce cititor îți trebuie pentru fiecare cod

Dacă scanezi doar EAN, ITF și Code 128 tipărite pe hârtie, ajunge un cititor 1D. Dacă apar coduri QR, DataMatrix, PDF417 sau coduri afișate pe ecranul unui telefon, alege un imager 2D, care le citește și pe cele liniare.

Un cititor de coduri de bare 1D are sens la un depozit care primește doar etichete GS1-128 sau la o casă unde nu vor apărea coduri 2D. Pentru o casă de marcat nouă, din cauza Sunrise 2027 și a cupoanelor sau biletelor afișate pe telefon, un cititor de coduri de bare 2D e alegerea care nu te obligă să schimbi aparatul peste doi ani. Alege după situație:

• Casă cu trafic mare: un scanner fix de prezentare, peste care casierul trece produsul fără să ridice cititorul.
• Farmacie, spital, laborator: imager 2D care citește GS1 DataMatrix; vezi și cititoarele pentru sănătate.
• Coduri foarte mici: un imager de înaltă densitate (HD). Honeywell Xenon XP 1950g HD, de exemplu, citește DataMatrix de 5 mil, conform fișei producătorului.
• Coduri marcate pe metal: cititor cu iluminare pentru DPM.
• Depozit și inventar: cititor fără fir sau terminal mobil cu scanner integrat.

Înainte de comandă, verifică în fișa tehnică lista de simbologii suportate. Unele coduri mai rare sunt dezactivate din fabrică și se activează scanând un cod de programare din ghidul cititorului. Toate modelele, grupate pe tip, le găsești în categoria cititoare de coduri de bare.

Imprimarea etichetelor cu coduri de bare

Cu o imprimantă de etichete termică. Pentru etichete care trăiesc puțin, cum sunt cele de expediere sau de raft, ajunge tipărirea termică directă; pentru etichete care trebuie să reziste luni de zile pe un palet sau pe un produs, alege transfer termic, cu ribon.

Rezoluția contează la codurile mici. Pentru EAN-13 și GS1-128 de dimensiuni obișnuite, 203 dpi sunt suficienți. Pentru un DataMatrix de câțiva milimetri sau pentru etichete înguste, ia 300 dpi, ca modulele să iasă curate. Modelele le găsești la imprimante de etichete, iar consumabilele pentru transfer termic la riboane.

Calitatea tipăririi se măsoară cu verificatoare de coduri de bare, după ISO/IEC 15416 pentru codurile liniare și ISO/IEC 15415 pentru cele 2D. Un retailer mare poate cere astfel de rapoarte înainte de listarea unui produs.